Albumele de familie și fotografiile înrămate oferă acces la intimitatea vieții cotidiene a unor oameni pe care nu-i cunoaștem - o istorisire vizuală autobiografică menită pentru bibliotecile și pereții lor. E suficientă necesitatea noastră de conservare și diseminare a trecutului pentru a colecționa și publica aceste autobiografii aruncate? Susținem aceleași considerente etice de protejare a identității în mediul online pentru oamenii din trecut și cei din prezent? Acum pare că este la latitudinea colecționarului. Hoarder este o selecție a colecției de fotografie vernaculară semnată Maria Năstase. Maria vrea să le protejeze identitatea dar să păstreze atmosfera intimă din albume, înlocuind fața lor cu cea a privitorului. Folosirea filtrelor ne obișnuiește să ne jucăm cu suprapunerea noastră peste oameni și contexte - Poate să fie asta o soluție de anonimizare sau rămâne o joacă de Instagram?
