”Arca lui Para-Noe” (eseu despre viața restrânsă) este o expunere spontană a schimbării care s-a produs (și se produce) în noi și în lume, dincolo (oare?) de voința noastră. Această ”criză în criză” prin care trecem, împinge percepția personală și colectivă la un alt nivel, producând un adevărat ”mind-shifting” social. Dincolo de îngrijorare și destabilizare, acest lucru este fără îndoială o provocare majoră, un test al limitelor, un moment de cotitură și reevaluare a sinelui în raport cu lumea, cu trecutul, prezentul și viitorul.
Nu în ultimul rând, ”eseul” este despre mecanismele psihice care ne ajută să regăsim echilibrul și sensul evenimentelor, prin comunicare, implicare, compasiune, dar și prin umor sau prin teoriile deseori absurde pe care le țesem cu obstinație în jurul evenimentelor care ne depășesc competența sau înțelegerea.
