Video-ul de docu-ficțiune filmat în stilul Dogma prezintă spațiul locativ al celor două blocuri identice din Piața Națiunilor Unite, proprietate a Primăriei Municipiului București și populate de persoane care au casele în restaurare. Arhitectural, locuințele de necesitate fac parte din proiectul megaloman ceaușist, însă construcția lor a fost încheiată doar după 1990. Deși prezența lor fizică este masivă în peisajul pieții, ele sunt lipsite de identitate, fiind considerate nefolosite în mentalul colectiv. Totuși, începând din 2016, o populație diversă a început să le populeze, transformând în cămine temporare aceste spații identice, dar în oglindă. Filmul explorează mitul contemporan al locuinței de necesitate, observând spațiul turnurilor gemene aflat la intersecția între domestic și public, 12 etaje (x 2) de locuințe temporare ce inspiră o intimitate bipolară - spațiile comune par ale nimănui, dar, în același timp, adună dovezi și indicii ale unei comunități.
