Cum sună superstarurile originale ale muzicii clasice pe marele ecran? Dramatic, înălțător, emoționant, de vis? Aceiași compozitori-icon care au creat genuri, au lansat trenduri și au devenit legendă sunt pe coloanele sonore ale filmelor tale preferate. Că le știi pe de rost sau le-ai trecut cu vederea urechea, armoniile clasice sunt dintre cele mai potrivite pentru a acompania operele cinematografice. De la Tom&Jerry până la Apocalypse Now, regizorul Bogdan Theodor Olteanu și compozitoarea de muzică de film Ana Băncescu au selectat un playlist de muzică clasică din filme: pentru nopțile de binge când nu mai știi ce să vezi/revezi, până la diminețile leneșe cu o cafea și o carte, în așteptarea concertelor de la Ateneu sau din Control de la Festivalul Internațional George Enescu.
Playlistul e un tur ghidat prin scene memorabile: începând cu Mozart în Amadeus. În cuvintele selectorului Bogdan Theodor Olteanu, Concertul pentru pian nr. 22 în Mi bemol major, K. 482 punctează, de-a lungul dramei biografice regizate de Milos Forman, momentele cheie ale filmului. Iar în jurul Requiem-ului în Re minor, K. 626 al lui Mozart este construit chiar momentul de climax al filmului. Lăsată neterminată la moartea lui Mozart în 1791, această compoziție poartă o semnificație profundă în cadrul structurii narative a filmului.
Ceaikovski intră în playlist cu Lacul lebedelor într-o transformare radicală pentru „Black Swan”: Adaptarea compozitorului Clint Mansell menține fragmentele melodice principale, în același timp inserând elemente electronice și construind un aranjament cu o tentă sumbră ce oglindește deteriorarea psihologică a protagonistei.
Wagner explodează pe cer în „Apocalypse Now” cu „Ride of the Valkyries”, probabil cea mai iconică suprapunere „muzică clasică + elicoptere” din istorie. În cuvintele regizorului Bogdan Theodor Olteanu: "Cavalcada Valkyriilor" de Richard Wagner din “Die Walküre" are cea mai memorabilă utilizare cinematografică în “Apocalypse Now” (1979) al lui Francis Ford Coppola. Secvența suprapune eroismul mitologic al lui Wagner cu brutalitatea Războiului din Vietnam, creând o ingenioasă juxtapunere între opera romantică și războiul modern. Scena atacului cu elicopterul, însoțită de redarea muzicii prin difuzoare, transformă filonul mitologic nordic a lui Wagner într-o critică a intervenției militare americane.
Bach e polivalent: de la Air on the G String (filigran pe întunericul din „Se7en”) la Goldberg Variations (calmul care taie cuțitul în „The Silence of the Lambs”) și până la profunzimea sacrală din Tarkovski (Ich ruf zu dir, Johannes-Passion).Debussy (Clair de lune) închide perfect un jaf reușit în „Ocean’s Eleven”, Dies Irae dă fiori recurenți în horror (salut, „The Shining”), iar Carl Orff – O Fortuna rămâne formula concentrată de „epic” cinematic („Excalibur”, „Natural Born Killers”, „The Hunt for Red October”).
Pe lângă „the usual suspects”, lista are câteva bijuterii cu pedigree cinefil: Chopin (în interpretări asociate adesea cu „The Pianist”), Elgar – Concertul pentru violoncel (cu vibe de sesiune de înregistrare care te duce direct în studio), Preisner – Van den Budenmayer (aliasul compozitorului din filmele lui Kieslowski), Ligeti – Musica ricercata II (mister ceremonial, perfect pentru cadre cu secret), Handel – Sarabande (un baroc atât de cinematografic încât pare scris pentru lentoarea hipnotică a lui Kubrick) și Purcell – Funeral Music (gravitas de manual). Toate alese cu gândul la felul în care muzica „joacă” în scenă: tensiune, catharsis, ironie, suspans.
Bach, Chopin, Wagner, Debussy. Ei au fost The Original Superstars, stele ce au strălucit înainte să existe conceptul de superstar. Iar cinema-ul a fost printre primii care să recunoască asta. Îi citează, îi reinterpretează, îi distribuie în roluri principale. Fiecare track din listă arată altă față a star-power-ului clasic: de la forța ritualică a corurilor la intimitatea unei nocturne; de la tutti in fortissimo la un pian care ține singur un cadru.
Dă play la playlistul de pe Spotify și fă-ți propriul double-feature: ascultă piesa, vezi secvența, reconectează-te cu motivul pentru care clasicul rezistă după atâtea sute și zeci de ani. Ne vedem la Festivalul Internațional George Enescu să ascultăm clasicele hituri live.
Ascultă AICI playlistul de pe Spotify